Pe cine credem că păcălim, prefăcându-ne că îi iubim?

Ca profesori stăm mereu în fața copiilor. Adesea ne prefacem că îi iubim și că le vrem binele… Dar ei ne simt pentru că dragostea vorbește și când tăcem (doar că de la o vreme nu o auzim…):

„Celălalt simte dacă îl iubeşti cu adevărat sau te prefaci, fiindcă dragostea se transmite ca o telegramă. Dacă facem, de pildă, o vizită la un orfelinat, copiii simt îndată cu ce dispoziţie lăuntrică ne-am dus la ei. Odată au venit la Colibă ca să-mi ceară părerea unii care voiau să înfiinţeze un aşezământ pentru copiii părăsiţi. „Cel mai important lucru dintre toate, le-am spus, este să vă doară pentru aceşti copii ca pentru copiii voştri şi chiar mai mult. Numai aşa copiii vor fi încredinţaţi de dragostea voastră. Dacă nu vă doare pentru ei, mai bine nu mai faceţi nimic”. Atunci un medic, foarte evlavios, mi-a spus: „Ai dreptate, Părinte. Cândva am mers să vizitez pentru prima oară un orfelinat împreună cu mai multe persoane. Copiii simţeau starea lăuntrică a fiecăruia dintre noi. «Domnul cutare este doar în trecere, domnul cutare a venit la noi ca să nu stea degeaba, domnul cutare ne iubeşte cu adevărat»”. Vedeţi cum dragostea vesteşte lăuntric?” Cuviosul Paisie Aghioritul – Patimi și virtuți -http://www.4shared.com/office/UbyOQc7Jba/Patimi_si_virtuti_Cuviosul_Pai.html

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *